RĂZUITOR, răzuitoare, substantiv neutru 1. Unealtă folosită în operaţiile de curăţare sau de netezire (a unor obiecte); 2. Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.).
Sursa: DEX ’09
Sinonime: racletă, raclor, raz, șabăr, otic (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a răzui + suf. -itor (DEX ’09).
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține AudioDexa.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Autori:
