RECEPTACUL, receptacule, substantiv neutru (bot.): Partea de sus, dilatată a peduncului de care se prind organele unei flori.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: pălărie (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: réceptacle; limba latină: receptaculum (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.