RECHIZITORIU, rechizitorii, substantiv neutru 1. Cuvântare de acuzare a procurorului la un proces judiciar; 2. Act procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat; 3. Acuzaţie gravă şi violentă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réquisitoire (DEX ’09).
