REGISTRU, registre, substantiv neutru I. Caiet gros de format mare în care se înscriu diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; condică; catastif; II. (tehn.) 1. Placă care serveşte la reglarea deschiderii sau închiderii unei conducte; 2. (la staţiile telefonice automate) Dispozitiv care serveşte la selectarea automată a numărului de telefon chemat; 3. (arhit.) Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade; III. Scară muzicală a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: condică, (tehn.) sertar, șuber, ventil, ambitus, (muz.) (înv.) octoih, conținut, cuprins, sumar, tablă de materii (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: registre; limba germană: Register; limba latină: register (DEX ’09).
