REPERTORIU, repertorii, substantiv neutru 1. Registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea; 2. Totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic; 3. Ansamblu de roluri sau de bucăţi muzicale.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: répertoire; limba latină: repertorium (DEX ’09).
