RESTANT, -Ă, restanți, -te, adjectiv 1. Care se află în restanţă; rămas în urmă; 2. (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: întârziat (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: restant; limba germană: restant (DEX ’09).
