RETICENȚĂ, reticențe, substantiv feminin 1. Trecere sub tăcere a unui lucru care trebuia sau putea să fie spus; omitere intenţionată a unui gând; lucru omis; 2. Figură de stil constând în întreruperea bruscă a unei idei şi trecerea la alta, lăsând să se înţeleagă cele neexprimate.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: reținere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: réticence; limba latină: reticentia (DEX ’09).
