RETORIC, -Ă, retorici, -ce, adjectiv1. Care ţine de retorică; propriu retoricii; 2. (despre stil, exprimare etc.) Care abundă în fraze şi figuri nefireşti.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv.) retoricesc (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: rhetoricus; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).
