REVERENȚĂ, reverențe, substantiv feminin 1. Plecăciune în semn de profund respect; 2. (livr.) Sentiment de înaltă preţuire faţă de o persoană; consideraţie; deferenţă; respect; stimă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talâm, (fam. rar) selamlâc (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: révérence; limba latină: reverentia (DEX ’09).
