RINDEA, rindele, substantiv feminin 1. Unealtă de tâmplărie formată dintr-un corp (de lemn sau de metal) în care este fixat un cuţit (sau mai multe), folosită la prelucrarea prin aşchiere a lemnului; 2. Unealtă de lăcătuşărie, folosită pentru netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (tehn.) (pop.) fățuitor, (înv. și reg.) teșcherea, (reg.) strujniță (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: rende (DEX ’09).
