ROND, ronduri, substantiv neutru 1. Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din jur; 2. Piaţă mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având în centru o plantaţie de flori sau un monument; 3. (mil. rar) Inspecţie de noapte pentru a controla santinelele.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: rond, ronde; limba germană: Ronde (DEX ’09).
