RONDOU, rondouri, substantiv neutru 1. (rar) Loc special amenajat (în grădini, localuri etc.) de formă circulară; 2. Manevră de schimbare a direcţiei unei nave (în sens opus).
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: rondeau (DEX ’09).
