RUJĂ, ruje, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi înaltă, cu frunze alungite, cărnoase şi cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflo-rescenţe; 2. (pop.) Trandafir sălbatic; măceş; rug; răsură; 3. (fig. pop.) Culoare roşie a feţei; roşeaţă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba bulgară, limba sârbă: ruža (DEX ’09).
