RUMEGĂTOR, rumegătoare, substantiv neutru 1. (la plural) Subordin de mamifere erbivore, care au dinţii şi stomacul adaptate pentru rumegare (reprezentanţi: oaia, bovinele, cerbul, elanul etc.); 2. Mamifer din acest subordin.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: a rumega + suf. -ător (DEX ’09).
