SARE, săruri, substantiv feminin, care înseamnă 1) Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust specific, întrebuințată în alimentație drept condiment și în industrie; clorură de sodiu. Sare de bucătărie. Sare gemă – clorură naturală de sodiu. Sare de mare – sare obținută prin evaporare din apa de mare. Sarea pământului ceea ce este mai de preț, mai valoros. A fi cuiva drag ca sarea în ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva sare pe coadă – a nu putea pedepsi pe cineva, deși s-ar cuveni. A nu avea (nici) sare de mămăligă – a fi foarte sărac. Sarea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură – un lucru este util când este folosit la locul lui și în mod cumpătat. 2) fig. Finețe de spirit. 3) Compus chimic format din reacția unui acid cu o bază. Sare amară praf alb, cristalin, întrebuințat ca purgativ; sulfat de magneziu. Sarea (lui) Glauber sulfat de sodiu. Sare de lamiae – acid citric. Sarea (lui) Berthollet clorat de potasiu, întrebuințat la fabricarea chibriturilor și în pirotehnică. [G.-D. sării]. Din lat. sal, salis. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină sal. (DEX ’09)
