Cum se pronunță: uimitor

UIMITOR, -OARE, uimitori, -oare, adjectiv 1. Care uimeşte; care produce mirare; 2. Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor, frapant, izbitor, șocant, (livr.) sesizant, amețitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun, extraordinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a uimi + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a unda

A UNDA, undez, verb 1. (rar) A face să se mişte ca nişte valuri; 2. (pop.) A da în clocot; a clocoti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clocoti, fierbe (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: undare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a umple

A UMPLE, umplu, verb 1. (recipiente, încăperi, suprafeţe etc.) A face să fie plin (până la limită); 2. (fig.) A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație); 3. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a umfla

A UMFLA, umflu, verb 1. (obiecte cu pereţii elastici) A mări în volum prin acţiunea unui fluid; 2. A face să se umfle; 3. (obiecte de pânză) A balona sub acţiunea unui curent puternic de aer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: inflare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a ului

A ULUI, uluiesc, verb: A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a uimi, (fig.) a speria, a năuci, a stupefia, minuna (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: ulovit’ (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a ultragia

A ULTRAGIA, ultragiez, verb: livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exerciţiul funcţiunii) A insulta prin vorbe şi acţiuni ameninţătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a jigni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din ultragiu (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a uleia

A ULEIA, uleiez, verb 1. tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale); 2. A unge cu ulei; 3. (pop.) A murdări cu ulei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ulei (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →