SPURCAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPURCA și A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustător. 3) fig. (despre persoane) adj., Care comite fapte nedemne; mârșav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. Din lat. spurcare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcare. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: spurcaci
SPURCACI ~ substantiv masculin, Pasăre migratoare, înrudită cu dropia, dar mai mică, cu penaj brun-albui. Din lat. spurcus + suf. ~aci. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spurc
SPURC ~uri substantiv neutru, reg. Materie rezultată din digestie; materii fecale; excrement. Din lat. spurcus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spurcus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spumos
SPUMOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre lichide) adj., Care are spumă; cu spumă. 2) (despre băuturi) Care face spumă, fiind turnată. 3) Care are aspect de spumă; asemănător cu spuma; ca spuma. 4) fig. Care conține (multă) expresivitate; plin de vervă. Din lat. spuma + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa […]
Cum se pronunță: spumogen
SPUMOGEN ~e substantiv neutru, Substanță care produce spumă, folosită în stingătoarele de incendiu. Din lat. spuma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spumieră
SPUMIERĂ ~e substantiv feminin, Unealtă de bucătărie sub formă de lingură mare, plată, cu găurele, folosită pentru îndepărtarea spumei de pe unele mâncăruri în timpul fierberii. Din lat. spuma + suf. ~ieră. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spumegător
SPUMEGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., rar Care spumegă. Din lat. spuma + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spumă
SPUMĂ ~e substantiv feminin, 1) Înveliș (albicios) de bășicuțe de aer, care apare la suprafața unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează. ~a mării. ~ de bere. ◊ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clăbuci de săpun, de sudoare sau de salivă. ◊ Cal în ~e cal […]
Cum se pronunță: spumant
SPUMANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre substanțe) Care spumează; care face spumă. Din lat. spuma + suf. ~ant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spuma. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spulberător
SPULBERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care spulberă. Din lat. expulverare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)
