Articles Tagged: cum se pronunta

REZULTAT, rezultate, substantiv neutru 1. Fapt care rezultă dintr-o acţiune; urmare; 2. Cât obţinut în urma unor operaţii matematice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: consecință, efect, rezolvare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résultat; limba germană: Resultat (DEX ’09).

REZULTANTĂ, rezultante, substantiv feminin 1. (mec.) Forţă a cărei efect este echivalent cu efectul produs de mai multe forţe şi care se aplică simultan asupra aceluiaşi punct material; 2. (fig.) Efect combinat a mai multor cauze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résultante; limba germană: Resultante (DEX ’09).

REZORCINĂ, substantiv feminin: Substanţă organică solidă, cristalizată, incoloră, cu miros aromatic, având diferite întrebuinţări (la fabricarea coloranţilor şi a maselor plastice, în medicină etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résorcine (DEX ’09).

REZONATOR, rezonatoare, substantiv neutru 1. Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanţă; 2. Cavitate anatomică în care se articulează sunetele vorbirii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résonateur (DEX ’09).

REZONANȚĂ, rezonanțe, substantiv feminin 1. Proprietate a unor obiecte de a intensifica şi de a prelungi sunetele; 2. (fiz.) Fenomen de apariţie a oscilaţiilor sub acţiunea altor oscilaţii de (aproape) aceeaşi frecvenţă; 3. (fig.) Efect produs de un eveniment, fapt etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsunet, sonoritate, timbru, ton (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

REZONANT, -Ă, rezonanți, -te, adjectiv 1. Care ţine de rezonanţă; propriu rezonanţei; 2. (despre sunete) Care răsună; răsunător; 3. (despre sisteme fizice) Care are proprietatea de a intra în rezonanţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résonnant (DEX ’09).

A SE RIDICA, mă ridic, verb 1. (despre copii) A creşte în înălţime; a se face mare; 2. (fig.) A dobândi anumite succese (înălţându-se pe scară socială); 3. (despre lichide) A atinge un nivel mai înalt, crescând pe verticală; 4. A se îndrepta în sus; a se înălţa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

A SE RIDA, mă ridez, verb: (mai ales despre pielea feţei) A căpăta riduri; a se încreţi; a se zbârci; a se cuta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: se rider (DEX ’09).

A SE REZUMA, se rezumă, verb: A avea drept esenţă; a se reduce. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résumer (DEX ’09).

A RINDELUI, rindeluiesc, verb: (piese de lemn) A prelucra cu ajutorul rindelei; a da la rindea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a gelui, a rindela, (pop.) a fățui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rindea + suf. -ălui (DEX ’09).