Articles Tagged: cum se pronunta

STOLNICEL ~i substantiv masculin, (în Țara Românească și în Moldova din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior stolnicului, care servea mâncarea la masa domnitorului. Din sl. stoliniku + suf. ~el. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stoliniku.  (sursa DEX ’09)

STOLNICEASĂ ~ese substantiv feminin, înv. (feminin de la stolnic) Soție a stolnicului. Din sl. stoliniku + suf. ~easă. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stoliniku.  (sursa DEX ’09)

STOLNIC ~ci substantiv masculin, 1) (în Țara Românească și în Moldova din Evul Mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă masa domnitorului. 2) înv. Bucătar-șef la curtea unui boier. 3) înv. Bărbat care servea mesenii în timpul ospățului de la nuntă. Din sl. stoliniku. Etimologie: Cuvânt […]

STOLĂ ~e substantiv feminin, 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. Din lat. stola. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stola.  (sursa DEX ’09)

STOGOȘ ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre oi) Care provine din încrucișarea raselor țigaie și țurcană. Lână ~ă lână cu firul lung, gros și drept. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.  (sursa DEX ’09)

STOG ~uri substantive neutru, 1) Grămadă mare și înaltă de snopi, de fân etc. clădită în formă cilindrică cu vârf conic; claie; căpiță. 2) fig. Movilă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; stivă.  Din sl. stogu Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stogu.  (sursa DEX ’09)

STOFĂ ~e substantiv feminin, 1) Țesătură calitativă, mai ales de lână. A avea ~ a fi înzestrat cu anumite aptitudini, ce pot fi dezvoltate. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. stofei] . Din germ. Stoff, it. stoffa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană stoff.  (sursa DEX ’09)

STOCIT ~tă (~ți, ~te) rar 1) v. A STOCI și A SE STOCI. 2) fig. adj., Care aproape că nu mai are putere de viață; secătuit; sleit Din sl. istoțiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă istoțiti.  (sursa DEX ’09)

STOCHER ~e substantiv neutru, Instalație pentru încărcarea automată cu cărbuni a cuptorului de locomotivă. Din germ. Stoker. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană stoker.  (sursa DEX ’09)

STOCAJ ~e substantiv neutru, 1) Operație de plasare a unor bunuri materiale într-un depozit pentru păstrare. 2) cib. Înmagazinare și conservare a informațiilor. Din fr. stockage. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stockage.  (sursa DEX ’09)