Articles Tagged: cum se pronunta

ROMÂN, -Ă, români, -e, adjectiv: Care aparţine României sau populaţiei ei; din România. Sursa: DEX ’09 Sinonime: românesc, (în evul mediu) valah (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: romanus (DEX ’09).

ROMÂN, români, substantiv masculin: Persoană care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bărbat, sătean, soț, țăran (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: romanus (DEX ’09).

ROMANTISM, romantisme, substantiv neutru 1. (în arta şi literatura sec. XIX) Curent apărut ca reacţie împotriva clasicismului, care susţinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dând frâu liber imaginaţiei; 2. Atitudine romantică; comportament romantic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) romanticism, (peior.) romanțiozitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romantisme (DEX ’09).

ROMANȚIOS, -OASĂ, romanțioși, -oase, adjectiv 1. (despre persoane) Care manifestă sensibilitate şi exaltare; înclinat să idealizeze realitatea; 2. Care predispune la visare; în stare să provoace melancolie; 3. (despre opere literare) Care tratează teme sentimentale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: romantic, visător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roman[ţ] + suf. -ios (DEX ’09).

ROMANTIC, -Ă, romantici, -e, I. adjectiv 1. Care ţine de romantism; propriu romantismului; 2. Care manifestă sensibilitate şi exaltare, pasiunea fiind mai puternică decât raţiunea; cuprins de sensibilitate şi exaltare deosebită; romanţios; II. substantiv masculin și feminin: Om de creaţie (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]

ROMANȚĂ, romanțe, substantiv feminin 1. Cântec liric sentimental cu nuanţă elegiacă, executat cu acompaniament instrumental; 2. Piesă instrumentală care reproduce caracterul acestui cântec; 3. Poezie lirică destinată pentru a fi transpusă pe melodie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romance; limba germană: Romanze (DEX ’09).

ROMANITATE, substantiv feminin 1. Lume romană; 2. Origine romană; 3. Caracter romanic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: latinitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romanité; limba italiană: romanita; limba latină: romanitas, -tis (DEX ’09).

ROMANIȚĂ, romanițe, substantiv feminin 1. Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate şi cu flori aromate, albe pe margini şi galbene în centru, folosită în medicină; muşeţel; 2. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: granat, mușețel, spilcuță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roman + suf. -iţă (DEX ’09).

ROMANISTICĂ, substantiv feminin: Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice; lingvistică romanică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Romanistik (DEX ’09).

ROMANIST, -Ă, romaniști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Specialist în romanistică; 2. Jurist specializat în dreptul roman. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: romaniste; limba germană: Romanist (DEX ’09).