SIRENĂ I ~e substantiv feminin, 1) (în mitologia greacă) Ființă fabuloasă cu cap și corp de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, iar mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, ademenea navigatorii în locuri periculoase, unde aceștia își găseau moartea. 2) fig. Femeie care ademenește prin grațiile și farmecul său. Din […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sirenă II
SIRENĂ II ~e substantiv feminin, 1) Aparat care emite sunete puternice, utilizat pentru semnalizări. 2) Sunet emis de un astfel de aparat. /<fr. sirene, lat. siren, ~enis. Din fr. sirene, lat. siren, ~enis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sirene. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sionist I
SIONIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de sionism; propriu sionismului. Din fr. sioniste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sioniste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sionist II
SIONIST II ~stă(~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al sionismului. Din fr. sioniste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sioniste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sionism
SIONISM substantiv neutru, Ideologie care promovează o politică naționalistă evreiască. [Sil. si-o-]. Din fr. sionisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sionisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinuzită
SINUZITĂ ~e substantiv feminin, Stare patologică constând în inflamarea mucoasei sinusurilor nazale. Din fr. sinusite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinusite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinuzal
SINUZAL ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de sinus; referitor la sinus. Din fr. sinusal. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinusal. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: refractar
REFRACTAR, -Ă, refractari, -e, adjectiv 1. (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-şi schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte; 2. fig. (despre persoane) Care opune rezistenţă influenţelor străine; lipsit de receptivitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încăpățânat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réfractaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformist
REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de reformism; propriu reformismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al reformismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: reformism
REFORMISM, substantiv neutru 1. Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme; 2. Atitudine reformatoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformisme (DEX ’09).
