Cum se pronunță: enervare

ENERVARE, enervări, substantiv feminin 1. a (se) enerva; 2. Tensiune nervoasă manifestată prin nelinişte; agitaţie; nerăbdare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre, nervozitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a enerva (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: enervant

ENERVANT, -Ă, enervanți, -te, adjectiv: Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: énervant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: energie

ENERGIE, energii, substantiv feminin 1. Mărime egală cu capacitatea unui sistem material de a efectua un lucru mecanic în procesul de transformare dintr-o stare în alta; 2. Capacitate de a acţiona efectiv, cu multă forţă şi fermitate; vitalitate fizică; 3. Hotărâre în atitudini, în acțiuni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dinamism, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, […]

Vezi cum se pronunță →

Nu mor caii când vor câinii – proverb

„Nu mor caii când vor câinii” este un proverb românesc cu sens figurat. Aceasta înseamnă că oamenii puternici sau situațiile solide nu pot fi distruse doar pentru că alții își doresc asta. Cu alte cuvinte, faptul că cineva îți vrea răul nu înseamnă că va și reuși. Este un mesaj de rezistență, încredere și perseverență […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: profund

PROFUND, -Ă, profunzi, -de, adjectiv – 1. (Despre oameni) înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: mijloc

MIJLOC, (I) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru- I. 1. Punct situat la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine. 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc […]

Vezi cum se pronunță →