Articles Tagged: cum se pronunta

EPIGON, epigoni, substantiv masculin: Succesor al unor predecesori iluştri (scriitori sau artişti), care imită fără spirit creator ideile şi metodele acestora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: epigonus (DEX ’09).

EPIGASTRU, substantiv neutru: Parte superioară a abdomenului cuprinsă între coaste şi ombilic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigastre (DEX ’09).

EPIFIZĂ, epifize, substantiv feminin 1. Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală; 2. Extremitate lărgită şi spongioasă a unui os tubular. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiphyse (DEX ’09).

ENORIAȘ, -Ă, enoriași, -e, substantiv masculin și feminin: Credincios care aparţine unei parohii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) (înv. și reg.) parohian, poporan (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: enorie + suf. -aş (DEX ’09).

ENOLOGIE, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul vinificaţiei şi al produselor vinicole. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: oenologie (DEX ’09).

A EPILA, epilez, verb: (părul) A îndepărta de pe piele; a depila. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiler (DEX ’09).

EROIC, adverb: Cu eroism; cu multă dăruire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: curajos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: héroïque; limba latină: heroicus (DEX ’09).

EROIC, -Ă, eroici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de eroi; propriu eroilor; 2. (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi; 3. Care vădeşte măreţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vitejesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: héroïque; limba latină: heroicus (DEX ’09).

EROARE, erori, substantiv feminin: Încălcare inconştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greşeală; rătăcire; aberaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: greșeală, gafă, vină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: erreur; limba latină: error, -oris (DEX ’09).

ERMETIC, -Ă, ermetici, -ce, adjectiv 1. (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect; 2. (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieşirea fluidelor; etanş; 3. (fig.) Care este dificil sau imposibil de înţeles; impenetrabil; obscur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hermétique (DEX ’09).