PARAGAT, paragate, substantiv neutru – Unealtă de pescuit, formată dintr-un șir de cârlige cu nadă, folosită la pescuitul anumitor specii de pești (nisetru, calcan etc.). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “paragat”
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: parafum
PARAFUM, parafumuri, substantiv neutru – Sistem de protecție a podurilor și a pasarelelor peste căile ferate împotriva gazelor degajate de locomotive. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “fum”
Cum se pronunță: parafulger
PARAFULGER, parafulgere, substantiv neutru – Instalație de protecție împotriva fulgerelor; paratrăsnet. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “fulger”
Cum se pronunță: parafrază
PARAFRAZĂ, parafraze, substantiv feminin – 1. Expunere a conținutului unui text într-o formulare proprie (de obicei, mai amplă). 2. Piesă muzicală de virtuozitate compusă pe o temă cunoscută (din opere sau din melodii populare). Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paraphrase”
Cum se pronunță: sfâr
SFÂR interj. 1) (se folosește pentru a reda zgomotul produs la prăjirea cărnii, la venirea în contact a unui lichid cu focul, la aprinderea unui chibrit etc.). 2) (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un obiect care se învârtește sau străbate cu mare viteză aerul). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfânt II
SFÂNT II sfinți, substantiv masculin, 1) (la creștini) Persoană care și-a consacrat viața apărării religiei și care după moarte este considerată făcătoare de minuni. ◊ La ~ul așteaptă niciodată. Parcă i-a ieșit un ~ din gură se spune despre cineva care a enunțat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte […]
Cum se pronunță: sfânt I
SFÂNT I ~ă (sfinți, sfinte) adj. 1) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. ~a libertate. 2) Care este excepțional de important. Datorie ~ă 3) (despre unele elemente, fenomene din natură) Care se crede că ar avea proprietăți dătătoare de viață. ~ul soare. ~ul pământ. 4) (despre persoane) Care duce o […]
Cum se pronunță: a se sfătui
A SE SFĂTUI, mă ~esc vb. intranz., A face (concomitent) schimb de sfaturi (cu cineva). Din sl. subĕtu + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă subĕtu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfârc
SFÂRC, sfârcuri, substantiv neutru, 1) Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte). Sfârcul urechii. 2) Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci. 3) Vârf al mamelei; mamelon; gurgui. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfârâi
A SFÂRÂIpers. 3 sfârâie,vb. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face „sfâr”. Fusul sfârâie. ◊ Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific ușor în timpul arderii; a șâșâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A […]
