SINOVIAL ~ă (~i, ~e) adj. Care ține de sinovie; propriu sinoviei. * Membrană ~ă membrană seroasă din cavitățile articulațiilor care secretă sinovie. [Sil. -vi-al]. Din fr. synovial. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synovial. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sinovie
SINOVIE substantiv feminin, Substanță lichidă secretată de membrana seroasă, care căptușește cavitățile articulațiilor, înlesnind buna lor funcționare. [G.-D. sinoviei]. Din fr. synovie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synovie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinovită
SINOVITĂ ~e substantiv feminin, Stare patologică constând în inflamarea membranei sinoviale, împiedicând funcționarea articulației pe care o căptușește membrana respectivă. Din fr. synovite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synovite. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sintactic
SINTACTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sintaktikós. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sintagmatic
SINTAGMATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sintagme; propriu sintagmelor. Din fr. syntagmatique, germ. Syntagmatisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syntagmatique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinistrat
SINISTRAT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival Care a suferit pagube mari de pe urma unui incendiu sau de pe urma unei calamități naturale. [Sil. -nis-trat]. Din fr. sinistré. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinistré. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siniliu
SINILIU ~e (~i) adj. Care este de culoarea sinelii; albastru-palid. Cer ~. Din bulg. sinilo + suf. ~iu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară sinilo. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singuratic
SINGURATIC ~că (~ci, ~ce) adj. 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. Din lat. singulus + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singurătate
SINGURĂTATE ~ăți substantiv feminin, 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. Din lat. singulus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singur I
SINGUR I adv. De la sine. Poarta se deschide ~ă. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
