Cum se pronunță: singur II

SINGUR II ~ă (~i, ~e) adj 1) (despre persoane) Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: singularitate

SINGULARITATE substantiv feminin, rar 1) Caracter singular. 2) Manifestare care este în dezacord cu obișnuințele comune; excentricitate. Din fr. singularité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză singularité. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: singular II

SINGULAR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) (despre trăsături, particularități) Care ține de un singur exemplar dintr-o clasă de elemente. Număr ~ categorie gramaticală care indică o singură persoană sau un singur lucru. 2) (despre ființe sau despre lucruri) Care are anumite trăsături distinctive specifice, individuale; unic în felul său. Din lat. singularis, fr. singulier. […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: singular I

SINGULAR I substantiv neutru, mai ales art. filoz. Categorie care reflectă un singur exemplar dintr-o clasă de lucruri. Din lat. singularis, fr. singulier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singularis. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sinereză

SINEREZĂ ~e substantiv feminin, lingv. Fenomen care constă în contopirea a două vocale învecinate într-un diftong. Din lat. synaeresis, fr. synérese. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synaeresis. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sinecdocă

SINECDOCĂ ~ce substantiv feminin, Figură de stil care constă în extinderea sau restrângerea sensului unui cuvânt, substituindu-se denumirea întregului cu denumirea unei părți a acestuia și invers. Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synecdoche. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sineală

SINEALĂ ~eli substantiv feminin, 1) Substanță de culoare albastră, folosită pentru a accentua albul unor obiecte; albăstreală. ~ pentru rufe. 2) Apă cu această substanță, în care se clătesc albiturile. [G.-D. sinelii]. Din bulg. sinilo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară sinilo. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sindrom

SINDROM ~oame substantiv neutru, Complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare patologică a organismului. [Sil. sin-drom]. Din fr. syndrome. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syndrome. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță