Articles Tagged: cum se pronunta

A SINILI~esc, vb. tranz. (albituri) A clăti cu sineală; a albăstri. Din bulg. sinilo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară sinilo. (sursa DEX ’09)

A SINGULARIZA~ez, vb. tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. Din fr. singulariser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză singulariser. (sursa DEX ’09)

A SE SINGULARIZA mă ~ez, vb. intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. Din fr. singulariser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză singulariser. (sursa DEX ’09)

SINUSOIDAL ~ă (~i, ~e) adj., mat. 1) Care ține de sinusoidă; propriu sinusoidei. 2) Care are forma unei sinusoide. Linie ~ă. [Sil. -so-i-]. Din fr. sinusoïdal. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinusoïdal. (sursa DEX ’09)

SINUSOIDĂ ~e substantiv feminin, Reprezentare grafică a sinusului în funcție de valorile unghiului respectiv. Din fr. sinusoïde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinusoïde. (sursa DEX ’09)

SINUS I ~uri substantiv neutru, mat. Funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză. Din fr. sinus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinus. (sursa DEX ’09)

SINUS II ~uri substantiv neutru, anat. 1) Cavitate în unele oase craniene. ~ frontal. 2) Porțiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice. Din lat., fr. sinus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sinus. (sursa DEX ’09)

SINUOZITATE ~ăți substantiv feminin, 1) Caracter sinuos. 2) Loc de cotitură a unui drum sau a unui curs de apă; curbătură; meandră; șerpuitură. 3) Linie sinuoasă. [G.-D. sinuozității; Sil. -nu-o-]. Din fr. sinuosité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinuosité. (sursa DEX ’09)

SINUOS ~oasă (~oși, ~oase) adj. 1) (despre drumuri, râuri etc.) Care are multe cotituri; șerpuit. 2) fig. (despre caracterul oamenilor) Care șovăie; șovăielnic; nehotărât. [Sil. -nu-os] Din fr. sinueux, lat. sinuosus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinueux. (sursa DEX ’09)

SINUCIGAȘ ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Persoană care s-a sinucis sau a încercat să se sinucidă. Din lat. se și lat. uccidere + suf. ~aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină se și uccidere. (sursa DEX ’09)