Cum se pronunță: robust

ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adjectiv 1. (despre persoane) Care are o constituţie fizică puternică; bine dezvoltat fizic; 2. Care manifestă putere şi rezistenţă; puternic şi rezistent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: robotică

ROBOTICĂ, substantiv feminin: Ramură a ştiinţei şi tehnicii care se ocupa cu studiul construirii sistemelor mecanice, informatice şi a roboţilor, în scopul înlocuirii (totale sau parţiale) a muncii omului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: robotique; limba engleză: robotics (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: robotă

ROBOTĂ, substantiv feminin 1. (în ţările române) Muncă pe care o prestau ţăranii săraci în folosul boierilor; 2. Muncă neîntreruptă şi grea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: robota (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: robot

ROBOT, roboți, substantiv masculin 1. Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operaţii complicate, asemănătoare cu cele realizate de om; 2. (fig.) Persoană redusă la o stare de automat; om care munceşte din greu, în mod mecanic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: robot (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ritornelă

RITORNELĂ, ritornele, substantiv feminin 1. Reluare într-o melodie a unui refren după fiecare strofă cântată; 2. Fragment de muzică instrumentală care se intercalează între elementele componente ale unui program de dansuri; 3. Scurtă poezie compusă din strofe de câte trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: refren (Sursă: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ritmică

RITMICĂ, substantiv feminin 1. Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie; 2. Ştiinţă care studiază ritmul în muzică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (muz.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rythmique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ritmic

RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adjectiv (și adverbial): Care are ritm; care se execută în cadenţă; cadenţat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadențat, ritmat, sincopat, intermitent, sacadat, (fig.) rupt, regulat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rythmique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ritm

RITM, ritmuri, substantiv neutru 1. Succesiune regulată în timp (a unor elemente); 2. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; tact; cadenţă; 3. Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rythmós; limba franceză: rythme; limba latină: rhythmus (DEX […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ritmat

RITMAT, -Ă, ritmați, -te, adjectiv: Care are ritm; cu ritm; cadenţat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadențat, ritmic, sacadat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a ritma (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →