Articles Tagged: cum se pronunta

SLUJITORIME substantiv feminin, înv. (colectiv de la slujitor) 1) Totalitate a slujitorilor. 2) Mulțime de slujitori. Din sl. služiti + suf. ~ime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă služiti.  (sursa DEX ’09)

SLUJITOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, 1) înv. Persoană angajată pentru a sluji cuiva, îndeplinind anumite munci. 2) fig. Persoană care lucrează cu devotament într-un domeniu de activitate. ~ al artei. Din sl. služiti + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă služiti.  (sursa DEX ’09)

SLUJBAȘ ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, rar Persoană angajată într-o funcție administrativă; funcționar. Din sl. služiba + suf. ~aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă služiba.  (sursa DEX ’09)

SLUJBĂ ~e substantiv feminin, 1) Muncă permanentă a unui salariat; serviciu. 2) Muncă în folosul sau în interesul cuiva sau a ceva. * A fi (sau a se pune) în ~a cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] Din sl. služiba. Etimologie: […]

SLUJ substantiv neutru, A face (sau a sta) ~ a) se spune despre câini, când stau în două labe; b) se spune despre persoane care se lingușesc, înjosindu-se. Din pol. služ. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză služ.  (sursa DEX ’09)

SLUGOI ~ substantiv masculin, (augmentativ de la slugă) depr. Persoană care manifestă o supunere oarbă; om slugarnic și lipsit de principii. Din sl. sluga+ suf. ~oi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga.  (sursa DEX ’09)

SCENARISTIC, scenaristică ( ~ci, ~ce ) adj., Care ține de scenariu; propriu scenariului. Din fr. scénario + suf. ~istic. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scénario. (DEX ’09)

A SMOCHINI ~esc, vb. tranz. A face să se smochinească. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina.  (sursa DEX ’09)

A SE SMIORCĂImă smiorcăi, vb. intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. Din onomatopee smiorc + suf. ~ăi. Etimologie: Onomatopee  (sursa DEX ’09)

A SMINTI~esc, vb. tranz. 1) A face să se smintească; a scoate din minți. 2) (obiecte stătătoare) A mișca din loc; a clinti; a urni. 3) pop. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela. 4) (persoane) A împiedica să facă ceva. 5) A face să-și piardă integritatea (lovind, sfărâmând); […]