Articles Tagged: cum se pronunta

RÂPĂ, râpe, substantiv feminin: Surpătură de pământ, lungă şi adâncă, apărută în urma acţiunii torenţilor de apă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geogr.) ponor, văgăună, (pop.) mal, surpătură, (reg.) afundătură, tudină, țifleică, (Munt. și Olt.) sodom, (înv.) strămină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ripa (DEX ’09).

RÂNZOS, -OASĂ, rânzoși, -oase, adjectiv: Care este iute la mânie; arţăgos; avan. Sursa: DEX ’09 Sinonime: irascibil, iritabil, nervos, răutăcios, supărăcios, arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rânză + suf. -os (DEX ’09).

RÂNZĂ, rânze, substantiv feminin: 1. Stomac de pasăre; pipotă; 2. (fam.) Stomac de om. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: rrëndës (DEX ’09).

RÂNTAȘ, rântașuri, substantiv neutru: Condiment preparat din făină prăjită (cu ceapă) în grasime, folosit la pregătirea sosurilor sau ca adaos la unele mâncăruri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: prăjeală, (înv. și reg.) prăjitură, (reg.) răncău, sos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: rántás (DEX ’09).

RÂNJITOR, -OARE, rânjitori, -oare, adjectiv 1. Care rânjeşte; 2. Care batjocoreşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rânji + suf. -tor (DEX ’09).

RÂNJET, rânjete, substantiv neutru 1. (la oameni) Zâmbet sarcastic, care descoperă dinţii şi schimonoseşte faţa; 2. (la unele animale) Arătare a dinţilor, însoţită de obicei de sunete caracteristice, vădind o ameninţare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rânjeală, rânjire, rânjitură, (livr.) ricanare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a rânji + suf. -et (DEX ’09).

A SE RÂNDUI, mă rânduiesc, verb: A se substitui pe rând, consecutiv; a se succeda. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rând + suf. -ui (DEX ’09).

A RĂVĂȘI, răvășesc, verb 1. (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răscoli; a scotoci; 2. (părul) A împrăştia în toate părţile; 3. (fig.) A supune unor emoţii puternice; a răscoli. Sursa: DEX ’09 Sinonime: deranja, (pop.) a vrăfui, (înv. și reg.) a scorbeli (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

A RĂȘPĂLUI, rășpăluiesc, verb: (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu raşpelul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a pili (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: raspel + suf. -ui (DEX ’09).

A RÂȘNI, râșnesc, verb 1. (boabe de cereale) A măcina cu râşniţa; a da la râşniţă; 2. (fig. rar) A preface în bucăţi; a zdrobi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: digera, mistui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din râșniță (DEX ’09).