CIOCHINĂ, ciochine, substantiv feminin (înv.) 1. Partea dindărăt a şeii (de obicei, bifurcată), de care se poate atârna un bagaj; 2. (pop.) Os rotund de la glezna piciorului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çikin (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: ciocârlie II
CIOCÂRLIE, substantiv feminin (mai ales art.) 1. Cântec popular care imită trilurile păsării cu acelaşi nume; 2. Dans popular, executat după melodia acestui cântec. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioc + îrlă + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocârlie I
CIOCÂRLIE, ciocârlii, substantiv feminin: Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriţ, al cărei zbor se caracterizează prin înălţări şi coborâri precipitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioc + îrlă + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocârlan
CIOCÂRLAN, ciocârlani, substantiv masculin 1. Pasăre sedentară de talie mică, cu un moţ pe cap, cu picioare lungi şi cu penaj brun-cenuşiu; 2. (reg.) Bărbătuşul ciocârliei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioc + îrlă + suf. -an (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănitoare
CIOCĂNITOARE, ciocănitori, substantiv feminin: Pasăre sedentară, de talie mijlocie, cu cioc puternic şi cu penaj viu colorat, care ciocăneşte coaja copacilor în căutarea viermilor cu care se hrăneşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ciocăni + suf. -toare (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănit
CIOCĂNIT, ciocănituri, substantiv neutru 1. Faptul de a ciocăni; 2. Zgomot caracteristic produs de o fiinţă sau de un obiect care ciocăneşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ciocăni (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănel
CIOCĂNEL, ciocănele, substantiv neutru: (diminutiv de la ciocan) Beţişor pentru producerea sunetelor la unele instrumente muzicale, prin lovirea coardelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocan + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănaș II
CIOCĂNAȘ, ciocănașe, substantiv neutru: (diminutiv de la ciocan) Ciocănel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocan + suf. -aş (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănaș I
CIOCĂNAȘ, ciocănași, substantiv masculin: (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocan + suf. -aş (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciocănar
CIOCĂNAR, ciocănari, substantiv masculin 1. Muncitor specializat în manipularea unui ciocan, executând diferite operaţii (de nituire, de foraj etc.); 2. (peior.) Muncitor necalificat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocan + suf. -ar (DEX ’09).
