Cum se pronunță: ciocan I

CIOCAN, ciocane, substantiv neutru 1. Unealtă formată dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un mâner, cu care se lucrează prin lovire; 2. Maşină-unealtă folosită la prelucrarea unor materiale prin lovire; 3. Unealtă care serveşte la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj; 4. Instrument sportiv format […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cioc II

CIOC, ciocuri, substantiv neutru 1. (la păsări) Formaţie cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanţ; 2. (fig.) Parte terminală alungită şi ascuţită a unui obiect; vârf; 3. Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişon; ţăcălie; 4. Gură subţiată şi alungită a unui vas; 5. (depr.) Gură a omului. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cioc I

CIOC, interjecție: Se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ciobănaș

CIOBĂNAȘ, ciobănași, substantiv masculin: (diminutiv de la cioban) 1. Dans popular care redă scene din viaţa pastorală, executat de bărbaţi, în cerc, într-un tempo moderat şi însoţit de strigături; 2. Melodie după care se execută acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioban + suf. -aş (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →