Cum se pronunță: răspuns

RĂSPUNS, răspunsuri, substantiv neutru 1. Comunicare (orală sau scrisă) generată de o întrebare pusă de cineva; 2. Expunere a cunoştinţelor la examene; 3. (pop.) Vorbă sau acţiune promptă la spusele agresive ale cuiva; ripostă; replică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: responsum (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răspundere

RĂSPUNDERE, răspunderi, substantiv feminin: Atitudine responsabilă de obligaţiile proprii; responsabilitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: îndatorire, responsabilitate, (înv.) răspuns, răspunzătate, sarcină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a răspunde (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răsplată

RĂSPLATĂ, răsplăți, substantiv feminin 1. Bun material sau spiritual care se dă sau se primeşte pentru un serviciu, un ajutor etc.; recompensă; 2. Pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârşite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) răsplăti (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răscopt

RĂSCOPT, -OAPTĂ, răscopți, -oapte, adjectiv 1. v. a se răscoace; 2. fig. (despre persoane) Care a trecut de tinereţe şi are experienţă de viaţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) răscoace (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sfenoid

SFENOID ~e substantiv neutru, anat. Os al craniului care desparte cutia craniană de fosele nazale, de orbite și de cavitatea bucală. Din fr. sphenoïde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sphenoïde. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răscolitor

RĂSCOLITOR, -OARE, răscolitori, -oare, adjectiv 1. (fig.) Care răscoleşte sufletul; care trezeşte sensibilitatea; tulburător; duios; 2. (înv.) Care îndeamnă la răscoală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înduioșător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răscoli + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a se răsti

A SE RĂSTI, se răstește, verb: A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: sferă

SFERĂ ~e, substantiv feminin. 1) Suprafață formată de mulțimea punctelor din spațiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafață. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob.  ~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; cerc; domeniu.  ~ de influență mediu […]

Vezi cum se pronunță