A REPUDIA, repudiez, verb 1. (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreţ); a respinge; 2. (păreri, concepţii, vederi etc.) A nu (mai) recunoaşte ca valabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a renega, a respinge (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répudier (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a republica
A REPUBLICA, republic, verb: A publica din nou; a retipări; a reedita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a publica (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reproșa
A REPROȘA, reproșez, verb: (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproş; a imputa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reprocher (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reprofila
A REPROFILA, reprofilez, verb: (întreprinderi, instituţii etc.) A profila din nou; a face să capete un nou profil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a profila (DEX ’09).
Cum se pronunță: paraimunitate
PARAIMUNITATE, substantiv feminin – Imunitate pe care un organism, având-o față de un germen, o prezintă și față de alt germen. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “para” + “imunitate”
Cum se pronunță: paralactic
PARALACTIC, paralactică (~ci, ~ce), adjectiv – Care ține de paralaxă; propriu paralaxei. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parallactique”
Cum se pronunță: paralalie
PARALALIE, paralalii, substantiv feminin, med. – Stare patologică constând în tulburarea vorbirii, care se manifestă prin dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parallaxe” și din limba latină “parallaxis”
Cum se pronunță: paralaxă
PARALAXĂ, paralaxe, substantiv feminin – 1. Unghi sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe alt corp ceresc. 2. Schimbarea aparentă a poziției unui punct depărtat datorită deplasării reale a ochiului observatorului. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parallaxe” și din limba latină “parallaxis”
Cum se pronunță: paralel
PARALEL, paralelă (~ci, ~ce), adjectiv – 1. (despre drepte sau planuri) Care nu se întretaie oricât s-ar prelungi. 2. și adverbial (despre fenomene, acțiuni etc.) Care are loc în același timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Mișcări ~e. 3. (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii ~e. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: paralelă
PARALELĂ, paralele, substantiv feminin – 1. geogr. Linie imaginară de intersecție a suprafeței globului pământesc cu un plan paralel cu ecuatorul. 2. Comparație urmărită între două lucruri sau ființe pentru a le reliefa trăsăturile comune sau/și specifice. 3. la pl. Aparat de gimnastică constând din două bare paralele fixate pe patru stâlpi. 4. Instrument folosit […]
