Cum se pronunță: a reglementa

A REGLEMENTA, reglementez, verb: A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (jur.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui, a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réglementer (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a regla

A REGLA, reglez, verb 1. (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcţioneze normal; 2. (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra ţintei prin corectarea direcţiei; 3. (acţiuni, mişcări, funcţii) A dirija cu scopul de a face regulă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: acorda, (tehn.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri, […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a (se) reincarna

A (SE) REINCARNA, (se) reincarnează, verb 1. A (se) incarna din nou; 2. (despre suflet; în unele concepţii mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réincarner (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a releva

A RELEVA, relev, verb: A distinge din setul elementelor de acelaşi fel; a scoate la iveală; a pune în evidenţă; a evidenţia; a reliefa; a remarca. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relever (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: relaxare

RELAXARE, relaxări, substantiv feminin 1. v. a (se) relaxa; 2. (tehn.) Scădere a tensiunilor dintr-un material sub deformaţie continuă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: destindere, recursie, recreare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a se relaxa (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: relaxant

RELAXANT, -Ă, relaxanți, -te, adjectiv: (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care relaxează; cu proprietatea de a relaxa; recreativ; odihnitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: odihnitor, reconfortant, recreativ, (rar) recreator (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a relaxa + suf. -ant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: relativist

RELATIVIST, -Ă, relativiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de relativism; propriu relativismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al relativismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relativiste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: relativism

RELATIVISM, substantiv neutru: Concepţie filozofică subiectivistă care exagerează caracterul relativ al cunoştinţelor omeneşti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: relativitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relativisme; limba germană: Relativismus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță