A STAFIDI~esc, vb. tranz. (boabe de struguri) A face să se stafidească. Din ngr. stafída. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stafída. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se stafidi
A SE STAFIDIpers. 3 se ~ește, vb. intranz. 1) (despre boabe de struguri) A se transforma în stafidă; a-și pierde forma și dimensiunile prin uscare. 2) fig. A deveni asemănător cu o stafidă; a se încreți tare; a se smochini. Din ngr. stafída. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stafída. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se spânzura
A SE SPÂNZURA mă spănzur, vb. intranz. A-și pierde viața prin strangulare (cu ștreangul). Din lat. expendiolare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expendiolare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spânzurat
SPÂNZURAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPÂNZURA. 2) adj. și substantival fam. (despre copii) Care este neastâmpărat; zbânțuit; zvăpăiat. Din lat. expendiolare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expendiolare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spânzurătoare
SPÂNZURĂTOARE spânzurători, substantiv feminin, înv. Instalație specială pentru pedeapsa cu moartea prin spânzurare. * A merge (undeva) ca la spânzurătoare a merge undeva în mod silit. Din lat. expendiolare + suf. ~ătoare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expendiolare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spârc
SPÂRC ~uri substantiv neutru, Bucată mică de carne de calitate inferioară, cu pielițe și zgârcituri. Din ucr. špyrka, pol. szperka. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyrka. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: a spârcui
A SPÂRCUI~iesc vb. tranz. înv. A rupe în bucăți (cu mâinile, dinții, colții, ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. Din ucr. špyrka + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyrka. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: special
SPECIAL ~ă (~i, ~e) adj. și adverbial 1) Care este cu însușiri deosebite; particular. Caz ~. Timbru ~. ◊ În ~ a) îndeosebi; mai ales; b) în (mod) particular. 2) Care are o anumită menire; destinat pentru un anumit scop. Fond ~. Corespondent ~. 3) Care constituie o excepție; întrebuințat în circumstanțe extraordinare. Autorizație ~ă. […]
Cum se pronunță: specialist
SPECIALIST ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Persoană special pregătită pentru a lucra într-un anumit domeniu; reprezentant al unei specialități. ~ în radiologie. [Sil. -ci-a-]. Din fr. specialiste, germ. Spezialist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză specialiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: specialitate
SPECIALITATE ~ăți substantiv feminin, 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; branșă. ◊ De ~ care se referă la un anumit sector, la o anumită sferă de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a căpătat o pregătire specială. 3) Produs sau preparat obținut după rețete sau metode speciale. […]
