VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, substantiv feminin. Mişcare neîntre-ruptă şi haotică; forfoteală. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a se vânzoli + suf. ~eală (DEX 09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: vânzător II
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). • ~ de piei de cloşcă negustor fără marfă şi fără mijloace băneşti. 2) şi adverbial Persoană care săvârşeşte un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. ~ de ţară Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vinde […]
Cum se pronunță: vânzător I
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), adjectiv. Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vinde + suf. ~ător (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturos
VÂNTUROS, vânturoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. 1) v. VÂNTOS. 2) fig. v. VÂNTURATIC Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~os (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturătură
VÂNTURĂTURĂ, vânturături, substantiv feminin. 1) v. A VÂNTURA. 2) Masă de impurităţi rămasă după vânturare Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~tură (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturatoare
VÂNTURĂTOARE, vânturători, substantiv feminin. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~oare (DEX 09)
Cum se pronunță: vânturatic
VÂNTURATIC, vânturatică (~ci, ~ce), adjectiv. Care îşi schimbă uşor convingerile; nestatornic Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~atic (DEX 09)
Cum se pronunță: a vântura
A VÂNTURA, vântur, verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mişca într-o parte şi în alta; a agita. ~ căciulile în […]
Cum se pronunță: a vântui
A VÂNTUI, vântui, verb intranzitiv. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~ui (DEX 09)
Cum se pronunță: vântrea
VÂNTREA, vântrele, substantiv feminin. Pânză de corabie. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavonă vetrilo (DEX 09)

