Cum se pronunță: a se specializa

A SE SPECIALIZA mă ~ez, vb. intranz. 1) A căpăta cunoștințe într-un domeniu de activitate; a deveni specialist; a se califica. 2) (despre întreprinderi sau despre instituții) A se orienta spre o activitate îngustă. Din fr. specialiser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză specialiser. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: specie

SPECIE ~i substantiv feminin, 1) Categorie biologică fundamentală inferioară genului. 2) Ansamblu de organisme animale sau vegetale cu anumite trăsături și însușiri ereditare comune; soi. 3) Categorie de opere literare care constituie o subdiviziune. ~a genului epic. 4) Grup de ființe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însușire; soi; gen. [G.-D. speciei; Sil. -ci-e]. Din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: specific II

SPECIFIC II ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care întrunește trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere ~ce. 2) (despre mărimi) Care se raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate ~că. Din lat. specificus, fr. spécifique, germ. Spezifisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină specificus. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: specificație

SPECIFICAȚIE ~i substantiv feminin, 1) v. a specifica. 2) Document care cuprinde descrierea structurii, funcționării și exploatării unor produse industriale (mașini, aparate, utilaje, confecții etc.). [G.-D. specificației; Sil. -ți-e]. Din lat. specificatio, ~onis, fr. specification. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină specificatio. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: specimen

SPECIMEN ~e substantiv neutru, 1) Exemplar, model care ilustrează o specie sau o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; subiect. Din lat. specimen, fr. specimen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină specimen. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: spectacol

SPECTACOL ~e substantiv neutru, 1) Prezentare în fața publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentație. 2) Ansamblu de lucruri sau de fapte care se oferă privirii, provocând anumite reacții; scenă impresionantă; priveliște. * A se da în ~ a apărea în public într-o lumină ridicolă. Din fr. spectaculum, fr. spectacle, […]

Vezi cum se pronunță →