Articles Tagged: cum se pronunta

A SMOCHINI ~esc, vb. tranz. A face să se smochinească. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina.  (sursa DEX ’09)

A SE SMIORCĂImă smiorcăi, vb. intranz. A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se sclifosi. Din onomatopee smiorc + suf. ~ăi. Etimologie: Onomatopee  (sursa DEX ’09)

A SMINTI~esc, vb. tranz. 1) A face să se smintească; a scoate din minți. 2) (obiecte stătătoare) A mișca din loc; a clinti; a urni. 3) pop. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela. 4) (persoane) A împiedica să facă ceva. 5) A face să-și piardă integritatea (lovind, sfărâmând); […]

A SMERI~esc, vb. tranz. înv. A face să se smerească. Din sl. sumĕrjati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sumĕrjati.  (sursa DEX ’09)

A SMÂNTÂNI~esc, vb tranz. 1) (laptele pus la prins) A curăța de smântână. 2) (laptele dulce) A supune unei operații de extragere a smântânii (cu ajutorul separatorului). Din sl. sumetana. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sumetana.  (sursa DEX ’09)

A SMĂLȚUI~iesc, vb tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu smalț (în scop protector sau/și decorativ); a emaila. Din ngr smalto + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă smalto.  (sursa DEX ’09)

A SLUȚI ~esc, vb. tranz. 1) A face să se sluțească; a urâți; a poci. 2) A face să-și piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. Din ucr sluty. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană sluty.  (sursa DEX ’09)

A SLUJI~esc 1. vb. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăți; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri […]

A SE SMOCHINI pers. 3 se ~ește, vb. intranz. A se încreți ca o smochină; a se zbârci tare. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina.  (sursa DEX ’09)

A SMIORCĂI smiorcăi, vb. intranz. A trage întruna aerul pe nas (mai ales în timpul plânsului), producând un sunet caracteristic. Din onomatopee smiorc + suf. ~ăi. Etimologie: Onomatopee  (sursa DEX ’09)