A SE SMINTI mă ~esc, vb. intranz. A-și pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se scrânti; a înnebuni; a se zăpăci. Din sl. sumensti, sumenton. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sumensti. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se smeri
A SE SMERImă ~esc, vb. intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. Din sl. sumĕrjati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sumĕrjati. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se smântâni
A SE SMÂNTÂNI pers. 3 se ~ește, vb. intranz. rar (despre var) A se face gros (ca smântâna). Din sl. sumetana. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sumetana. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sluți
A SE SLUȚI mă ~esc, vb. intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. Din ucr sluty. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană sluty. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sluji
A SE SLUJImă ~esc, vb. intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. Din sl. služiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă služiti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smochină
SMOCHINĂ ~e substantiv feminin, Fructul smochinului. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smoching
SMOCHING ~uri substantiv neutru, Haină bărbătească de ceremonie, confecționată din drap negru, foarte deschis în față și cu reverele de mătase. Din fr. smoking. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză smoking. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smog
SMOG ~uri substantiv neutru, Ceață îmbâcsită cu substanțe gazoase și pulverulente nocive, care se formează uneori deasupra orașelor mari industriale. Din engl. smog. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză smog. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: rectiliniu
RECTILINIU, -IE, rectilinii, adjectiv 1. (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă; 2. (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drept (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectiligne (DEX ’09).
Cum se pronunță: rectiliniar
RECTILINIAR, -Ă, rectiliniari, -e, adjectiv: (fiz.) Care nu produce distorsiuni ale imaginilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ortoscopic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectilinéaire (DEX ’09).

