Articles Tagged: cum se pronunta

RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adjectiv: (fig.) Care rătăceşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hoinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) rătăci + suf. -tor (DEX ’09).

A (SE) RĂSUCI, (mă) răsucesc, verb 1. (aţe, frânghii sârme etc.) A învârti în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; a suci de mai multe ori; 2. (corpul sau părţi ale corpului) A suci brusc într-o parte; a întoarce; 3. A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul; 4. (rar) A-şi schimba […]

RĂSUCIRE, răsuciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: învârtire, învârtit, răsuceală, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit, sucitură, torsiune, (rar) torsionare, încolăcire, întoarcere, întors, rotație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. […]

RĂSUCITOR, răsucitoare, substantiv neutru: Unealtă folosită pentru efectuarea unor operaţii de răsucire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rasuci + suf. -tor (DEX ’09).

RĂSUCITOR, răsucitori, substantiv masculin: Muncitor într-o fabrică textilă specializat în răsucirea firelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rasuci + suf. -tor (DEX ’09).

RĂSUCITURĂ, răsucituri, substantiv feminin 1. Învârtire în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; 2. Parte răsucită de ceva; 3. Mod de a răsuci firele; 4. Fiecare dintre întorsăturile unui corp care descrie o mişcare de rotaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsucire, încovoietură, spiră, cotitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a se răsuci + suf. […]

A RĂSUNA, răsună, verb 1. A se auzi sunând tare şi prelung; 2. (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; 3. fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea […]

RĂSUNĂTOR, -OARE, răsunători, -oare, adjectiv 1. Care răsună; rezonant; 2. (despre spaţii) Care măreşte intensitatea şi durata sunetului; 3. (fig.) Care are mare răsunet; care produce o impresie puternică; care are rezonanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: puternic, sonor, strălucit, strălucitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răsuna + suf. -ător (DEX ’09).

RĂSUFLET, răsuflete, substantiv neutru: Interval scurt de timp între două faze ale unei activităţi; întrerupere de scurtă durată; scurt răgaz. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsuflare, respirație, suflare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) răsufla + suf. -et (DEX ’09).

RĂSUFLAT, -Ă, răsuflați, -te, adjectiv 1. v. a (se) răsufla; 2. (fig. fam.) Care este bine cunoscut (de toţi); recunoscut; arhicunoscut; 3. (Despre băuturi) Care și-a pierdut tăria, gustul datorită pătrunderii aerului sau păstrării în condiții proaste. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clocit, arhicunoscut, banal, banalizat, depășit, fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, […]