Articles Tagged: cum se pronunta

VEZICULAR, -Ă, veziculari, -e, adjectiv: Care este în formă de veziculă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vesiculaire (DEX ’09).

VEZICĂ, vezici, substantiv feminin: Organ cavitar membranos, în care se înmagazinează lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vesica (DEX ’09).

VEZICATOR, vezicatoare, substantiv neutru: Medicament care provoacă apariţia unor vezicule pe piele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vésicatoire (DEX ’09).

VEZICATOR, -OARE, vezicatori, -oare, adjectiv: Vezicant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vésicatoire (DEX ’09).

VEZICANT, -Ă, vezicanți, -te, adjectiv: Care provoa-că băşicarea pielii; cu proprietatea de a băşica pielea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vésicant (DEX ’09).

VEZICAL, -Ă, vezicali, -le, adjectiv 1. Care ţine de vezică; propriu pentru vezică; 2. Care se află în vezică sau în regiunea ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vésical (DEX ’09).

VEXAȚIE, vexații, substantiv feminin: (livr.) Manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputaţia cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vexatio, -onis; limba franceză: vexation (DEX ’09).

VEXATORIU, -IE, vexatorii, adjectiv: (livr.) (despre vorbe sau acţiuni) Care vexează; în stare să vexeze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vexatoire (DEX ’09).

VEXANT, -Ă, vexanți, -te, adjectiv: (rar) Care vexează; în stare să vexeze; ofensator; jignitor; insultător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vexant (DEX ’09).

VEVERIȚĂ, veverițe, substantiv feminin: Animal rozător arboricol, de talie mică, foarte sprinten, cu coada lungă şi stufoasă, cu blana de culoare roşcată sau neagră pe spate şi albă pe piept. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąverica (DEX ’09).