Articles Tagged: cum se pronunta

A REORGANIZA, reorganizez, verb: A organiza din nou. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a reprofila, a restructura (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réorganiser (DEX ’09).

A REOCUPA, reocup, verb: A ocupa din nou. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a recuceri (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réoccuper (DEX ’09).

A RENUNȚA, renunț, verb 1. A nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea); 2. A înceta de a mai râvni (la ceva); 3. A se retrage în mod benevol; 4. A înceta de a practica, de a exercita. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (jur.) a desista, abandona, ceda, dispensa, a se priva, […]

A RENAȘTE, renasc, verb: A se naşte din nou; a reînvia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a naşte (DEX ’09).

A REMUNERA, remunerez, verb: (persoane sau activităţi ale lor) A plăti în bani sau în natură; a retribui. Sursa: DEX ’09 Sinonime: retribui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rémunérer; limba latină: remunerare (DEX ’09).

A REMORCA, remorchez, verb 1. (remorci, şlepuri, vagoane etc.) A ataşa (cu un cablu sau cu un lanţ) şi a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat; 2. fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forţa). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a tracta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remorquer (DEX ’09).

A REMONTA, remontez, verb 1. (instalaţii, fabrici etc.) A monta din nou; 2. A face să se remonteze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remonter (DEX ’09).

A REMIZA, remizez, verb: (partide de şah) A termina prin remiză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din remiză (DEX ’09).

A REMITE, remit, verb 1. A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda; 2. (datorii ale debitorilor) A şterge de pe lista de plată. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înmâna, preda, amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: remittere (DEX ’09).

REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care dă lecţii particulare unui elev; meditator; preparator; 2. Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répétiteur; limba germană: Repetitor (DEX ’09).