Cum se pronunță: a se sinchisi

A SE SINCHISImă ~esc, vb. intranz. (mai ales la forma negativă) A nu rămâne indiferent; a se neliniști; a se îngrijora. Nici nu se sinchisește. Din ngr. sinhízo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinhízo. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se simți

A SE SIMȚImă simt, vb. intranz. 1) A fi conștient de starea sa fizică (pe baza propriilor simțuri). ~ vinovat. ~ stăpân. 2) A suporta o apăsare morală. Din lat. sentire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retoroman

RETOROMAN, -Ă, retoromani, -e, I. substantiv masculin și feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveţiei şi din nord-estul Italiei; II. adjectiv: Care aparţine retoromanilor; de retoroman. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (adj.) ladin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhéto-roman (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retorism

RETORISM, substantiv neutru 1. Caracter retoric; 2. Abuz de elemente retorice; elocvenţă afectată; exces de cuvinte bombastice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: afectare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din retoric (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retorică

RETORICĂ, substantiv feminin 1. Arta de a vorbi frumos şi convingător; oratorie; elocvenţă; 2. Ramură a ştiinţei limbii care se ocupă cu studiul acestei arte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: elocvență, oratorie, (înv.) limbuție, ritorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ritoriki; limba latină: rhetorica; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retor

RETOR, retori, substantiv masculin 1. (în antichitatea greco-romană) Profesor de retorică; 2. (înv.) Persoană care putea ţine un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rítor, limba latină: rhetor, -oris (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retoric

RETORIC, -Ă, retorici, -ce, adjectiv1. Care ţine de retorică; propriu retoricii; 2. (despre stil, exprimare etc.) Care abundă în fraze şi figuri nefireşti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) retoricesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rhetoricus; limba franceză: rhétorique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: retină

RETINĂ, retine, substantiv feminin: Membrană subţire şi transparentă a globului ocular pe care se formează imaginea vizuală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rétine (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: reticular

RETICULAR, -Ă, reticulari, -e, adjectiv 1. Care are forma unei reţele de puncte sau de linii; 2. Care ţine de reticul; propriu reticulului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reticulat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réticulaire (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →