Articles Tagged: cum se pronunta

CIOLAN, ciolane, substantiv neutru 1. Os de animal tăiat; 2. Parte a corpului omenesc; mădular; membru; 3. Parte constitutivă a scheletului; os. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: ţlanu (DEX ’09).

CIOLAC, -Ă, ciolaci, -ce, adjectiv (reg.) 1. (despre mâini) Care este retezat; ciunt; 2. (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çolak (DEX ’09).

CIOHODAR, ciohodari, substantiv masculin (în Moldova medievală) 1. Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălţămintea domnului; 2. Slugă la turci care însoţea pe demnitari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çuhadar (DEX ’09).

CIOFLINGAR, cioflingari, substantiv masculin (reg.) 1. Persoană care nu are preocupări serioase; om de nimic; pierde-vară; târâie-brâu; 2. (înv. peior.) Ţăran care purta haine (sărăcăcioase) orăşeneşti; pantalonar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Schuhflicker (DEX ’09).

CIOCOLATIU, –IE, ciocolatii, adjectiv: Care este de culoarea ciocolatei; cafeniu-închis. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocolată + suf. -iu (DEX ’09).

CIOCOLATĂ, ciocolate, substantiv feminin 1. Produs în formă de pastă solidificată, obţinut din pulbere de cacao, zahăr şi ingrediente; 2. Băutură dulce, pregătită din acest produs. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cioccolata (DEX ’09).

CIOCOISM, ciocoisme, substantiv neutru 1. Comportare de ciocoi; 2. Atitudine a celui care este slugarnic; slugărnicie; servilism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocoi + suf. -ism (DEX ’09).

CIOCOIME, substantiv feminin: peior. (colectiv de la ciocoi) 1. Totalitate a ciocoilor (dintr-o ţară sau dintr-o localitate); 2. Mulţime de ciocoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocoi + suf. -ime (DEX ’09).

CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adjectiv: Care ţine de ciocoi; propriu ciocoilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocoi + suf. -esc (DEX ’09).

CIOCOI, ciocoi, substantiv masculin (înv.) 1. (peior.) Persoană bogată, provenită din rândul arendaşilor sau al vătafilor; boier parvenit; 2. Persoană slugarnică cu intenţii de parvenire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cioc + suf. -oi (DEX ’09).