CIOMĂGAR, ciomăgari, substantiv masculin: Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciomag + suf. -ar (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a veșteji
A VEȘTEJI, veștejește. verb 1. A face să se veştejească; 2. fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se veșteji
A SE VEȘTEJI, se veștejește. verb 1. (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili; 2. fig. (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se ciondăni
A SE CIONDĂNI, mă ciondănesc, verb: (fam.) A se certa uşor (pentru lucruri mărunte); a se ciorovăi; a se clănţăni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din dialectul săsesc: schänden (DEX ’09).
Cum se pronunță: a ciopârți
A CIOPÂRȚI, ciopârțesc, verb 1. (un obiect) A tăia la nimereală în bucăţi mărunte; a bucăţi; a ciocârti; 2. (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a ciomăgi
A CIOMĂGI, ciomăgesc, verb 1. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui; 2. (refl.) A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ciomag (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciomag
CIOMAG, ciomege, substantiv neutru 1. Băţ lung şi gros cu măciulie la unul dintre capete; bâtă; măciucă; ghioagă; 2. Lovitură dată cu un astfel de băţ. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bâtă, măciucă, (pop.) toroipan, (reg.) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămânjer, tăujer, tufan, tufă, (Mold., Bucov. și Transilv.) botă, (Mold.) ceatlău, (Olt.) colvă, (Ban.) […]
Cum se pronunță: cioltar
CIOLTAR, cioltare, substantiv neutru: (înv., pop.) Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub şa; valtrap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çultari (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciolpan
CIOLPAN, ciolpani, substantiv masculin (pop.) 1. Trunchi de arbore uscat, rămas în pământ; 2. Arbore bătrân. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciolănos
CIOLĂNOS, -OASĂ, ciolănoși, -oase, adjectiv: (despre persoane sau despre corpul lor) Care are ciolane mari; cu articulaţii proeminente; osos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciolan + suf. -os (DEX ’09).
