SEMEȚIE ~i, substantiv feminin, 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției]. Din semeț + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din semeț, cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: semeț
SEMEȚ ~eață (~eți, ~ețe) adj. și adverbial 1) Care exprimă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; falnic; trufaș. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneț. 3) rar Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreț; îngâmfat; înfumurat; falnic. Orig. nec.. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. […]
Cum se pronunță: semasiologie
SEMASIOLOGIE substantiv feminin, Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei]. Din fr. sémasiologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémasiologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semasiolog
SEMASIOLOG ~gă (~gi, ~ge), substantiv masculin și substantiv feminin, Lingvist specialist în semasiologie; semantician. Din fr. sémasioloque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémasioloque. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănătură
SEMĂNĂTURĂ ~i, substantiv feminin, 1) mai ales la pl. Totalitate a plantelor răsărite din sămânța semănată. ~i de primăvară. ~i de toamnă. 2) Teren agricol semănat. Din lat. seminare + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănător
SEMĂNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și substantiv feminin, Persoană care seamănă. Din lat. seminare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semănătoare
SEMĂNĂTOARE ~ori, substantiv feminin, Mașină agricolă pentru semănat. Din lat. seminare + suf. ~toare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seminare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: papugiu
PAPUGIU, papugii, substantiv masculin – fam. Persoană șireată, pricepută la șmecherii, la lucruri necinstite; pișicher; șmecher. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “papuççu”
Cum se pronunță: papuc
PAPUC, papuci, substantiv masculin – 1. mai ales la pl. pop. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până deasupra gleznei; gheată. * A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fără rost. A ține (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau călcâi) a ține sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva […]
Cum se pronunță: papuaș
PAPUAȘ, papuașă (~i, ~e), substantiv masculin și feminin – Persoană care face parte din populația de bază a Noii Guinee (și a altor insule din Melanezia) sau este originară din Noua Guinee (și alte insule din Melanezia). (Sil. -pu-aș) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papouas”
