SEMIAUXILIAR ~ă ( ~i, ~e), adj., Verb ~ verb cu rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu-zise, care dă o nuanță modală, reieșită din sensul său lexical. Din fr. semi- auxiliaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semi-auxiliaire. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: semiautomat
SEMIAUTOMAT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival Care este pe jumătate automat; automat numai parțial. Operație ~tă. Din semi + fr. automate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză automate. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semiarticulație
SEMIARTICULAȚIE ~i substantiv feminin, tehn. Articulație între două piese, care permite deplasarea lor relativă în lungul unei axe. Din semi + fr. articulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză articulation. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semianalfabet
SEMIANALFABET ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre persoane) Care este pe jumătate analfabet; cu cunoștințe de carte reduse. Din semi + fr. analphabete. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză analphabete. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semiacvatic
SEMIACVATIC ~că ( ~ci, ~ce) (despre plante și animale), adj., Care trăiește parțial în apă. [Sil. -mi-ac-]. Din semi + lat. aquaticus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină aquaticus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semestru
SEMESTRU ~e substantiv neutru, 1) Perioadă de șase luni consecutive; jumătate de an. 2) Jumătate dintr-un an școlar sau universitar. [Sil. -mes-tru]. Din fr. semestre, lat. semestris. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semestre. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semestrial
SEMESTRIAL ~ă (~i, ~e) 1), adj., Care ține de semestru; referitor la semestru. 2) și adverbial Care se produce în fiecare semestru; la un interval de un semestru. 3) (despre publicații periodice) Care apare în fiecare semestru. [Sil. -mes-tri-al]. Din lat. semestrialis, fr. semestriel, germ. Semestral. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină semestrialis. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: semen
SEMEN ~i, substantiv masculin, mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. Din lat. similare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină similare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: papirus
PAPIRUS, papirusuri, substantiv neutru – 1. Plantă erbacee acvatică a cărei tulpină servește la împletirea coșurilor și la fabricarea foilor de scris. 2. Hârtie de scris obținută în antichitate din tulpina acestei plante. 3. Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză și din limba latină “papyrus”
Cum se pronunță: papirologie
PAPIROLOGIE, substantiv feminin – Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papyrologie”
