Cum se pronunță: papiotă

PAPIOTĂ, papiote, substantiv feminin – 1. Tub mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut. 2. Ață de cusut înfășurată pe un astfel de tub. 3. înv. Sul mic de hârtie pe care femeile își răsuceau părul pentru a-l bucla. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papillote”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: papion

PAPION, papioane, substantiv neutru – Cravată bărbătească, scurtă, legată în forma aripilor de fluture. (Sil. -pi-on) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papillon”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: papier mâché

PAPIER MÂCHÉ (pr.: papie maşe), substantiv neutru – Pastă obișnuită din hârtie muiată în apă și amestecată cu clei, ghips și cretă, folosită la modelarea obiectelor decorative sau a imitațiilor de sculpturi. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt francez

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: papaverină

PAPAVERINĂ, substantiv feminin – Alcaloid sub formă de pulbere cristalină, extras din opiu sau obținut pe cale sintetică și întrebuințat, mai ales, în medicină. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papavérine”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: papaveracee

PAPAVERACEE, substantiv feminin – 1. la pl. Familie de plante erbacee având frunze de diferite forme, flori solitare sau dispuse în inflorescențe și fructe (lăptoase) capsulare (reprezentanți: brebeneii, macul, fumărița etc.). 2. Plantă din această familie. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “papavéracées”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: intransigent

INTRANSIGENT, intransigentă adjectiv 1. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri. DEX ’09 DLRLC DN Sinonime: incoruptibil, inflexibil, necruțător, neîmpăcat, neînduplecat, neîngăduitor, Antonime: tolerant Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză intransigeant DEX ’09

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: feronerie

FERONERIE, feronerii, substantiv feminin, 1. Lucrare artistică executată din fier prin ciocănire sau prin deformare la cald, din care rezultă grilaje ornamentale, balustrade etc. DEX 09   Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:  ferronnerie Sursa: DEX 09

Vezi cum se pronunță →