Articles Tagged: cum se pronunta

SEDUCĂTOR I ~oare (~ori, ~oare), adj. Care seduce; în stare să seducă. Din lat seducere + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seducere. (DEX ’09)

SEDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu]. Din lat. sedium, it. sedio. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sedium. (DEX ’09)

SEDIȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os]. Din fr. séditieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séditieux. (DEX ’09)

SEDIMENTOGENEZĂ substantiv feminin, Proces natural de sedimentare în urma căruia se formează depozitele și rocile sedimentare. Din fr. sediment + geneză. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sediment. (DEX ’09)

SEDIMENTAȚIE ~i substantiv feminin, Procesul de a se sedimenta. Din fr. sédimentation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédimentation. (DEX ’09)

SEDIMENTAR ~ă (~i, ~e) adj., geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. Din fr. sédimentaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédimentaire. (DEX ’09)

SEDIMENT ~e substantiv neutru,1) Acumulare sub formă de straturi a unei roci, provenită din sfărâmăturile altor roci sau minerale. 2) Strat apărut în urma depunerii la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. Din fr. sediment, lat. sedimentum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sediment. (DEX ’09)

SEDILĂ ~e substantiv feminin, Semn diacritic în formă de virgulă, pus sub o consoană, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei]. Din fr. cédille. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză cédille. (DEX ’09)

SEDENTARISM substantiv neutru, 1) Stare în care se află o populație sedentară. 2) Mod de trai lipsit de mișcare; viață sedentară. Din fr. sédontaire + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédontaire. (DEX ’09)