REACȚIE, reacții, substantiv feminin 1. Acţiune provocată de o altă acţiune; 2. Interacţiune dintre două sau mai multe substanţe, care sunt antrenate în transformări chimice; 3. Răspuns al unui sistem excitabil la un stimulent; 4. (fiz.) Forţă care se opune unei acţiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: reactanță
REACTANȚĂ, reactanțe, substantiv feminin (fiz.) 1. Rezistenţă pe care o opun curentului alternativ circuitele ce conţin bobine sau condensatoare; 2. Element (bobină, condensator) care creează o asemenea rezistenţă într-un circuit electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: reactance (DEX ’09).
Cum se pronunță: reactant
REACTANT, reactanți, substantiv masculin: Substanţă care participă la o reacţie chimică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: reactant (DEX ’09).
Cum se pronunță: rățoi
RĂȚOI, rățoi, substantiv masculin: Bărbătuşul raţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: raţă + suf. -oi (DEX ’09).
Cum se pronunță: rândunică
RÂNDUNICĂ, rândunici, substantiv feminin 1. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc scurt, cu aripi lungi şi cu coadă bifurcată, având penajul negru-albastru pe spate şi alb pe pântece; 2. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rândunea, (reg.) rânduniță, (înv.) rândunelă (Sursă: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: schitean
SCHITEAN, schiteni, substantive masculine, Călugăr dintr-un schit. Din sl. skitu schit + suf. ~ean. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skitu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schiță
SCHIȚĂ, schițe, substantiv feminin, 1) Plan redus, care conține o viziune de ansamblu asupra unei lucrări; schemă. 2) Variantă inițială a unei lucrări artistice sau științifice; ciornă; concept. 3) Creație literară epică în proză, care redă o întâmplare scurtă. Din fr. esquisse. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză esquisse. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schit
SCHIT, schituri, substantiv neutru, 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea așezare. Din sl. skitu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skitu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schismatic
SCHISMATIC, schismatică (~ci, ~ce) adj. și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. Din ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă shismatikós. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schismă
SCHISMĂ, schisme, substantiv feminin, 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei]. Din ngr. shísma, lat. schisma, fr. schism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă shísma. (DEX ’09)
